In cartea sa testament “Economic possibilities for our grandchildren”, Maynard Keynes imagina o lume care urmează calea de mijloc între revoluție si stagnare, care le-ar fi garantat nepoților mai multă bunăstare, dar și mai multe riscuri de înfruntat. Unul dintre acestea, considerat ca “noua epidemie” gata să sufoce lumea, este șomajul tehnologic. Este generat de noile descoperiri închinate creșterii productivității și reducerii de costuri. Impactul tehnologiei a creat un hiatus pe piața globală a muncii, unde sunt căutați lucrători cu aptitudini noi, care învață ușor și repede, sunt adaptabili și eficienți.
Dintre noi toți, clasa de mijloc pare cea mai afectată, atât în bine (are acces la confortul tehnologic visat), dar și prin schimbarea dramatică a conținutului și numărului de joburi, pe care le împart acum, cu computerul.
Revoluția digitală a schimbat felul în care ne jucăm, gândim, învățăm și chiar modul în care inovăm; generează dezechilibre, revelații, echilibre noi.

Așa cum bogăția este inegal repartizată, și accesul la tehnologie sau învățare, care ar trebui să faciliteze accesul către bunăstare, este apanajul câtorva țări. Nevoia de competitivitate și globalizarea au generat o adevărată goană după educație de bună calitate și după tehnologie, înscrierea într-o cursă pe care cei mai mulți au câștigat-o, căci, așa cum știm, inovația – elixir al progresului omenirii, ne costă și pierderi de locuri de muncă.

La început, evoluția tehnologică sporește productivitatea – se obțin mai multe produse ori servicii și se realizează economii de timp (citiți “de muncă”) – generează o creștere a cererii de produse și mai multe locuri de muncă.

Cu timpul, investitorii încep să găsească mai atrăgător să își plaseze capitalurile în tehnologie, decât în capitalul uman. Inversând proporțiile, ei contribuie astfel la o “înghețare” a salariilor ale cărei efecte nu sunt nicidecum contracarate de presiunile guvernamentale de creștere a limitei salariuluiui minim.

La ce să ne așteptăm?
• Nu, joburile nu vor dispărea!
• Aproape jumătate dintre joburile supuse major automatizării și digitalizării vor supraviețui.
• Joburile asociate unui nivel înalt de educație și cu nivel înalt de salarizare vor fi mai multe.

În concluzie, deși inovarea determină dispariția unor meserii și a unui număr de locuri de muncă, ea creează alte meserii mai noi (locuri de muncă mai bune), o societate mai bogată și mai productivă, ai cărei cetățeni își doresc servicii și produse mai multe (și mai bune). Ne putem lăsa seduși de viziunea lui M. Keynes pentru anul 2030, când țelul de a fi mai bogați va fi fost atins de mulți și când oamenii activi pe piața muncii vor lucra in medie (doar) 15 ore pe săptămână…

(inspirat de The Economist)